După aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, fermierii români eligibili au devenit beneficiari ai subvențiilor europene acordate pentru suprafața de teren agricol, din Fondul European pentru Garantare Agricolă (FEGA). România se numără printre puținele state europene cu cea mai mică suprafață minimă eligibilă pentru plata subvenției, 0,33 ha, în timp ce în alte state suprafața minimă este de 2 ha (Spania, Austria, Slovacia), de 4 ha (Luxemburg, Suedia) sau chiar 5 ha (Cehia, Danemarca).
Practic, un agricultor român poate încasa subvenții europene și numai dacă deține 0,33 ha, cu condiția ca valoarea subvenției pentru acea bucată de teren agricol să fie de 200 de euro. Aceasta este limita pentru pragul de Euro fixată pentru România, dar și pentru alte state europene (Irlanda, Portugalia, Slovacia, etc), în timp ce pentru alte state este 300 de euro (Spania, Franța, Germania), dar și 400 de euro (Italia, Grecia, Belgia) și chiar 500 de euro, în Olanda (sursa: eur-lex.europa.eu, Reg. 1307/2015). Astfel, un fermier român care deține numai 0,33 ha teren agricol poate încasa o subvenție agricolă, dacă valoarea acesteia este de 200 de euro, situație posibilă dacă valoarea subvenției la hectar pentru acel tip de cultură se ridică la 600 de euro/ha. Surse din agricultura ecologică ne-au comunicat că există subvenții de acest nivel în România. Sunt, ce-i drept, rare.
Limita pentru pragul de Euro și suprafața minimă eligibilă mai mică decât în multe alte state europene îl favorizează pe agricultorul român. Un fermier ceh sau danez nu este eligibil dacă nu dovedește că lucrează minim 5 ha. Până și fermierul de la sud de Dunăre e obligat să aibă o suprafață mai mare, 0,5 ha.
Unii fermieri români, în mod paradoxal cei care dețin suprafețe mari de terenuri agricole, au reclamat deseori că subvenția agricolă din țara noastră este printre cele mai mici din Uniunea Europeană și au revendicat subvenții egale cu ale fermierilor din țările occidentale. Aceste mesaje au fost lansate în spațiul public fie din necunoașterea mecanismelor instituționale de alocare a banilor europeni, fie din rea-credință, mediul agroalimentar fiind unul optim pentru prapagarea mesajelor anti-europene, mesaje de tipul ”Uniunea Europeană vitregește fermieri din țările estice” sau ”Uniunea Europeană ține țările estice în subdezvoltare ca să le mențină ca piețe de desfacere”.
Experiența fermierului Valentin Popa din comuna călărășeană Sohatu (foto stânga) arată însă care e realitatea: subvențiile europene cresc continuu și sunt motorul real pentru dezvoltarea agriculturii autohtone. Într-un dialog cu G4Media.ro, fermierul explică cele două moduri în care a beneficiat de fondurile europene: ”În 2018 am avut un proiect finanțat pentru achiziția de utilaje, care e de bun augur pentru noi ca fermieri. În acest proiect am obținut 70% din fondurile europene, restul de 30% din banii mei. E un plus valoare pentru mine ca fermier pentru că am prosperat. De asemenea, subvențiile au crescut an de an, cred că am trecut de 200 de euro / hectar. Noi ca fermieri prosperăm de la an la an și cred că România e pe un făgaș bun”.
Plățile directe (subvenția pentru suprafață plus alte tipuri de subvenții, cum ar fi pentru tinerii fermieri sau pentru înverzire) ajung în România la aproximativ 200 de euro/ha. Valoarea este mică în comparație cu alte state, dar mai mare decât în Marea Britanie, Portugalia și în țările baltice, potrivit unui grafic publicat pe siteul Comisiei Europene, la nivelul anului 2016. Fiind în același exercițiu financiar, 2014 – 2020, valorile nu s-au schimbat semnficativ la nivelul anului 2019.
În puține state plățile directe sar peste nivelul mediei europene, 259 euro/ha. Cea mai mare subvenție agricolă este acordată în Malta, peste 600 de euro/ha, cuantum obținut prin cumularea unor tipuri de subvenții care se adaugă plății de bază, cea mai mică din Uniunea Europeană, sub 50 euro/ha.
Video: Fermierul Valentin Popa explică impactul subvențiilor europene asupra afacerii sale
Cuantumul subvenției agricole de bază ( SAPS ) în România este de 102 euro/ha, căreia i se adaugă alte tipuri de subvenții. Plățile directe ar putea fi mai mari în țara noastră, dacă autoritățile de la București ar aloca mai mulți bani pentru Pilonul I. Or, acestea au preferat să aloce mai mulți bani, 40% din valoarea totală a banilor alocați agriculturii, pentru Pilonul II, adică pentru ”Dezvoltare rurală”, banii ajungând la un număr mult mai mic de fermieri, la aceia care au depus proiecte la AFIR și au primit finanțare.
Suprafața agricolă a României este de 13.520.850 ha, iar dintre acestea 9.166.812 ha sunt eligibile. Țara noastră are cel mai mare număr de ferme din Uniunea Europeană, 3.422.030 ferme, iar un procent de 90% dintre agricultori dețin suprafețe sub 5 ha. Peste 490.000 de agricultori români încasează fiecare sub 500 de euro subvenții agricole anual. La extrema cealaltă, 120 de exploatații agricole încasează fiecare peste 500.000 de euro anual.
Plafonul național net al României a crescut anual, în acest exercițiu financiar (2014 – 2020). În 2015, a fost de 1.600.000.000 de euro, iar în 2020 este prevăzut să ajungă la 1.903.200.000 de euro. Un plus de 303.200.000 de euro pe care autoritățile românești vor decide cum îl vor aloca fermierilor români.
În ciuda unor nemulțumiri privind cuantumul subvențiilor agricole comparat alte state europene, fermierii români recunosc importanța acestor plăți directe pentru derularea activității agricole. Foarte importante sunt aceste subvenții pentru crescătorii de animale (bovine, ovine, caprine) care încasează subvenții pentru suprafața de pășune sau fâneață naturală al căror cuantum poate ajunge în zona alpină până la 300 de euro/ha. Deseori, aceștia închiriază/concesionează pajiștea de la autoritatea publică locală, care percepe o redevență a cărei valoare ajunge deseori la 350-400 de lei/ha. De unde rezultă că subvenționarea pășunilor comunale din bugetul european se transformă în numeroase cazuri în sursă importantă de câștig pentru bugetul local.
De asemenea, tot crescătorii de animale primesc din bugetul european un sprijin cuplat pentru zootehnie ( SCZ ), dacă îndeplinesc condițiile cerute de lege, astfel încât, începând din 2015, ei au încasat un sprijin financiar care a fost în primul an de aproape 1000 de euro/cap de bovină eligibilă și de peste 30 de euro/cap de ovină și caprină eligibilă. SCZ a scăzut în anii următori, din cauză că a crescut numărul animalelor eligibile, suma de împărțit rămânând aceeași, dar, oricum, SCZ rămâne semnificativ, contribuind la capitalizarea fermierilor.
Acest material face parte dintr-o serie de articole despre România și UE, iar apariția lor este sprjinită de Reprezentanța Comisiei Europene în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra informațiilor prezentate revine autorului.
Sursa
