Super User
DISPAR FERMELE DE SUBZISTENȚĂ. România are mai puțin cu 20.000 de ferme mici anul acesta prin comparație cu anul trecut. Numărul fermelor de subzistență a scăzut vertiginos. O demonstrează cererile unice pentru subvenții depuse la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Anunțul a fost făcut de ministrul agriculturii Adrian Oros.
Anul acesta s-au depus 826.000 de cereri APIA, mai puțin cu 17.000 ca anul trecut, dar pe o suprafață cu 170.000 de hectare mai mult ca anul trecut, dar asta înseamnă că s-a redus numărul de ferme, dar suprafața acestor ferme a crescut. Și am observat acest lucru și în structura fermelor între 1 și 5 hectare, 5 și 30 de hectare, 30 și 50 de hectare, au crescut suprafața fermelor, iar fermele foarte mici s-au redus numeric. Este un fenomen natural de comasare a fermelor foarte mici, a acelor ferme de subzistență din care noi mai avem 563.000 de ferme, cu 20.000 mai puțin decât anul trecut, a declarat ministrul agriculturii Adrian Oros, la Digi 24.
Potrivit informațiilor furnizate de APIA pentru AGROINFO, în perioada 2 martie - 15 iunie 2020 au fost depuse un număr de 826.964 cereri unice de plată pentru o suprafață de 9.814.937,86 hectare.
La o analiză comparativă a datelor, se observă că față de anul anterior numărul cererilor a scăzut cu 17.307 cereri, în timp ce suprafața agricolă a crescut cu 170.206 ha, ceea ce demonstrează că fermierii sunt tot mai conștienți de importanța comasării terenurilor pentru a crește productivitatea și competitivitatea pe piață.
Măsuri de criză pentru fermierii români! Guvernul prezintă astăzi, miercuri – 1 iulie, Planul Naţional de Investiţii şi Relansare Economică, într-un eveniment la care vor fi prezenţi preşedintele Klaus Iohannis, premierul Ludovic Orban şi membrii Cabinetului. Printre măsurile propuse se află și mai multe decizii de sprijin pentru sectorul agro-alimentar!
Guvernul prezintă miercuri „Planul Național pentru Investiții și Relansare Economică”, care cuprinde multe dintre măsurile deja anunțate, dar și unele noi, într-o formă centralizată.
Printre acestea sunt mai multe linii de finanțare pentru dezvoltarea agriculturii și a industriei agro-alimentare:
Finanțarea depozitelor de comercializare a produselor agricole – Autoritățile vizează construcția a opt depozite regionale cu temperatură controlată pentru depozitarea, sortarea, ambalarea, etichetarea și comercializarea produselor agricole locale. Valoarea investiției este de 120 milioane de euro.
Granturi pentru achiziția de echipamente pentru irigații – Achiziția de kit-uri pentru irigații, prin care se finanțează până la 6.000 euro/beneficiar. Bugetul total este de 48 milioane de euro.
Granturi de finanțare pentru antreprenoriat rural – Măsura are drept obiectiv sprijinirea directă a activităților de procesare și de distribuție a produselor agricole obținute de micii producători. Valoarea unui grant este între 40.000 euro, pentru crearea a două locuri de muncă create, și 100.000 euro/5 locuri de muncă create. Bugetul alocat acestei măsuri este de 200 milioane de euro.
Instalarea tinerilor fermieri cu teren agricol concesionat de la stat: Bugetul estimativ este de 42 milioane euro (20 milioane euro alocare distinctă pentru tinerii din afara granițelor în scopul reîntoarcerii în țară a celor cu experiență și formare în domeniul agricol). Pentru prima dată, beneficiarii pot accesa facilitatea concesionării de terenuri cu destinație agricolă, libere de contract cu suprafață de maxim 50 de hectare, aparținând domeniului public sau privat al statului, se arată în planul propus de Guvern.
Separat, Guvernul promite și investiții masive în infrastructura de irigații:
- Reabilitarea infrastructurii de irigații – Investiții în reabilitarea a 138 amenajări de irigații, ce deservesc o suprafață de aproximativ 2,4 milioane hectare. Valoarea lucrărilor de investiții în infrastructura de irigații: 3,4 miliarde de euro
- Construirea Canalului Siret-Bărăgan prin reluarea procesului investițional pentru tronsoanele 1-3 din cadrul etapei I.
- Etapa I – aprox. 50 km până la limita sudică a județului Vrancea – pentru această etapă studiile și proiectarea sunt finalizate, iar execuția poate fi reluată; Pentru etapa I de execuție, costurile totale sunt estimate la 83,67 milioane de euro.
- Etapa a II-a – aprox. 140 km pe teritoriul județelor Brăila, Buzău și Ialomița până la debușarea în acumularea Dridu – pentru această etapă sunt necesare studiile de fezabilitate și proiectarea.
- Reabilitarea infrastructurii de desecare-drenaj – Investiții în reabilitarea a 443 amenajări de desecare-drenaj, care deservesc o suprafață de 2.838.674 de hectare, cu o valoare totală a lucrărilor de investiții in amenajări de desecare: 1,1 miliarde de euro.
- Amenajări de combatere a eroziunii solului – Investiții în reabilitarea a 220 amenajări de combaterea eroziunii solului, care deservesc o suprafață de 500.000 ha. Valoarea estimativă a lucrărilor de combatere a eroziunii solului: 500 milioane de euro.
DECIZIE. Comisia Europeană a lansat astăzi, 30 iunie, cereri de propuneri suplimentare pentru a sprijini activitățile de promovare ale producătorilor agroalimentari cei mai afectați de criza actuală. Fondul suplimentar de 10 milioane EUR va fi disponibil pentru a stimula vânzările de fructe și legume, de vin, plante vii, produse lactate și cartofi, anunță Comisia Europeană într-un comunicat transmis pentru AGROINFO.
Jumătate din această sumă va fi destinată activităților de promovare desfășurate în comun de către organizații de producători din mai multe țări ale UE, iar cealaltă jumătate, programelor naționale. În ambele cazuri, promovarea poate avea loc fie în interiorul, fie în afara UE, pentru o perioadă de un an. Propunerile pot fi înregistrate până la 27 august 2020.
Criza de coronavirus a avut un impact semnificativ asupra multor sectoare agroalimentare din UE, în principal din cauza schimbărilor rapide în ceea ce privește cererea și a închiderii restaurantelor, barurilor și cafenelelor din întreaga UE.
Cererile de propuneri lansate astăzi vin în completarea altor măsuri excepționale adoptate recent pentru a sprijini anumite tipuri de sectoare agroalimentare. Este pentru prima dată când Comisia utilizează promovarea ca instrument de reacție la un caz de perturbare gravă a pieței.
Adoptarea unui mecanism clar și transparent pentru creșterea salariului minim, împreună cu un sistem solid de negocieri colective sunt esențiale pentru reducerea sărăciei lucrătorilor
În aceste zile în Camera Deputaților se află în dezbatere un proiect de lege pentru modificarea Codului Muncii (Plx 295/2020)[1], proiect ce propune introducerea unui mecanism obiectiv de stabilire a salariului minim. Această inițiativă este justificată atât de dezbaterile purtate în această perioadă la nivel european, cât și de angajamentele internaționale asumate de România prin ratificarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene și Cartei Sociale Europene revizuite.
Reamintim faptul că instituirea unui mecanism transparent pentru stabilirea salariului minim este o recomandare de țară făcuta de instituțiile europene în fiecare an, începând din 2015. Nici 2020 nu a fost o excepție. În 20.05.2020 Comisia Europeană recomandă Consiliului Uniunii Europene aprobarea setului de recomandări de țară pentru România, una din problemele sesizate în cazul României fiind – ”Lipsa unui mecanism obiectiv permanent de stabilire a salariului minim ….”.
Mecanismul ce se dorește a fi instituit prin acest proiect de lege se înscrie în linia dezbaterilor purtate în acest moment la nivel european. Documentul dat publicității de Comisia Europeană în stagiul II de consultare cu privire la stabilirea unui salariu minim la nivel European indică două posibile mecanisme pentru stabilirea salariului minim – (a) raportul între salariul minim brut și câștigul salarial mediu sau median brut sau raportul între salariul minim net și câștigul salarial mediu sau median net. [2]
Cu toate acestea am constatat lipsă de interes din partea Guvernului într-o abordare responsabilă a acestei teme, așa cum rezultă de altfel și din punctul de vedere exprimat de Guvern [3]în respingerea acestui proiect de lege.
[1] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=18610
[2] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=PI_COM:C(2020)3570&from=EN
[3] https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2020/06/PDV-URI.pdf
România are cea mai mare rată a riscului de sărăcie în muncă, atât în cazul lucrătorilor ce lucrează timp complet de muncă, dar mai ales în cazul celor ce lucrează timp partial. În 2019 rata riscului de sărăcie în muncă a crescut față de anul 2018, însemnând că 12,3% din lucrătorii din România s-au aflat în 2019 în risc de sărăcie, față de 11,2% in 2018. Munca trebuie să fie principala cale de a ieși din sărăcie, cu toate acestea un număr semnificativ de salariați sunt expuși riscului de sărăcie.
Salariului minim a funcționat în ultimii ani în România ca principal instrument de politică salarială. Acesta a fost unicul răspuns al Guvernului pentru a compensa distrugerea negocierilor colective, astfel încât să contracareze parțial încercarea angajatorilor de a ține costul cu forța de muncă foarte jos.
Argumentele utilizate de Guvern pentru respingerea acestui proiect, din punctul nostru de vedere, sunt fie superficiale, fie pe jumătate adevarate, de exemplu:
- Guvernul menționează faptul că nota de fundamentare nu conține o evaluare de impact iar deficitul bugetar antrenat de aplicarea unui astfel de mecanism nu poate fi susținut de Guvern, având în vedere constrângerile impuse de calitatea de membru al UE.
Se scapă din vedere faptul că zilele trecute chiar Guvernul României a emis un proiect de act normativ, nefiind singurul caz de acest fel, fără nici un fel de evaluare a impactului financiar, deși prin actul normativ respectiv se acordau subvenții angajatorilor sub forma indemnizațiilor pentru muncă redusă. În acest caz nu a existat interes pentru evaluarea impactului și nici deficitul nu a fost un considerent suficient de important pentru a stopa Guvernul în luarea acestei decizii. Regula constituțională conform căreia ”Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare” este una aplicată discreționar de Guvern dar și de Parlament.
- Guvernul menționează că există un mecanism funcțional de stabilire a salariului minim si invocă acte normative și structuri de dialog social, acestea însă nu au fost niciodată cu adevărat implicate în stabilirea salariului minim, acesta fiind și motivul pentru care Comisia Europeană spune că România nu are un mecanism stabil și transparent pentru stabilirea salariului minim.
- România are într-adevar cea mai mare pondere a lucrătorilor plătiți cu salariul minim, ceea ce este însă și mai grav este faptul că această situația este identică atât în cazul contractelor cu timp parțial, respectiv a celor cu timp complet, cât și în cazul contractelor de muncă pe durata nedeterminată sau determinată. O astfel de situație se găsește în foarte puține state membre UE.[1]
Gradul de acoperire cu contracte colective și ponderea lucrătorilor cu salarii mici, sursa ICTWSS
- Distrugerea negocierilor colective salariale a favorizat creșterea inegalităților salariale și a numărului de salariați plătiți cu salariul minim. Studiile OECD au indicat faptul că sistemele de negociere colective sectoriale sau multi-nivel contribuie la reducerea inegalităților salariale cu 25 – 30%. Dar în această privință nimeni din clasa politica nu este dispus să-și asume o schimbare.
- Se invocă de asemenea faptul că în legea 153/2017 salariul minim pentru anul 2022 este prevăzut la nivelul de 2500 lei, din 2023 salariile din sectorul bugetar fiind legate de salariul minim. Reamintim faptul că acest aspect a fost sesizat de BNS încă de la sfârșitul anului 2019, sigur această problemă poate fi rezolvată, la fel cum se poate stabili un grafic de creștere a salariului minim, astfel încât să se asigure un nivel adecvat al salariului minim, în condiții suportabile pentru mediul de afaceri, dar și pentru buget.
În ciuda nevoii de a crește salariul minim, în special în cazul României se impune ca acest instrument să fie dublat de negocierile colective, în special cele sectoriale, ca pârghie esențială pentru creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă, prin reducerea inegalităților. Nu există cale pentru creștere economica justă și echitate în muncă fără negociere colectivă. Nu putem vorbi de economie socială de piață dacă lucrătorii nu au putere de negociere. Libertatea lucrătorilor de a se organiza și de a negocia colectiv s-au redus sistematic în ultimii ani. Legislația muncii și a negocierilor colective a devenit extrem de puțin protectivă.
Convergența salariilor este urgentă pentru România, salariile mai mari asigură firmelor stimulente pentru a investi în inovare și upgradare a activităților într-o parte mai complexă a lanțului economic. Creșterea salariilor e singura modalitate de a stopa migrația creierilor și pentru a reține în țară forța de muncă educată.
Aprobarea acestui proiect de act normativ respectiv adoptarea unui mecanism clar și transparent pentru creșterea nivelului de adecvare a salariului minim, împreună cu un sistem solid de negocieri collective, în special sectoriale, pot contribui la reducerea inegalităților salariale, a sărăciei în muncă dar și la stoparea fluxului migraționist.
[1] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020SC0105&from=EN
Companiile nu pot interveni unilateral în reducerea timpului de lucru fără a afecta echilibrul între obligația angajatului de a presta muncă în mod productiv și obligația angajatorului de a remunera forța de muncă conform angajamentelor contractuale semnate.
Sub stindardul preluării unor mecanisme practicate cu succes în statele membre UE mediul de afaceri propune, iar Guvernul României aprobă pervetirea unor astfel de mecanisme în condiții de liberalism extrem. Indiferent că vorbim de mecanismul german (kurzarbeit) ce se dorește a fi importat în România, indiferent că discutăm de accesul la finanțare prin instrumentul european SURE, toate acestea instituie la nivel de principiu mecanisme de decizie bazate pe relații de parteneriat – angajator si angajați prin reprezentanții lor.
Vineri, Ministerul Muncii a transmis un proiect pentru modificarea Codului Muncii. Proiectul (atașat) conține o serie de exprimări ambigue, acordând la gramadă drepturi companiilor, fără nici un fel de țintire a unor categorii de beneficiari sau activități și aplicând de-a valma măsurile, indiferent că aceste companii au nevoie sau nu de sprijin.
Din problemele sesizate în acest text de proiect de ordonanță de urgență menționăm:
1. Proiectul reglementează introducerea unui mecanism complet debalansat și inechitabil - angajatorul dispune iar statul și salariatii decontează: salariatul pierde din venituri, bugetul public decontează parțial pierderea veniturilor pentru salariați. Angajatorii – 0 asumare!
2. Mecanismul nu instituie nici un fel de conditionalități de acces pentru angajatori – si de aceasta data,pentru a mulțumi mediul de afaceri aplicabilitatea este universală, indiferent dacă activitatea angajatorilor în cauză a fost sau nu afectată de situația de urgență / starea de alertă. În fapt:
- Nu există o limită de timp în care angajatorii pot aplica aceste măsuri,
- Nu există obligația de a păstra locurile de muncă respective după închiderea finanțării publice,
- Nu există obligativitatea de a institui aceste mecanism împreună cu reprezentanții lucrătorilor.
Mai mult. conform textului de OUG angajatorii vor putea comunica angajaților schimbări în programul de lucru de pe pe o zi pe alta.
3. Angajatorii pot uza de aceste noi prevederi oricând vor dori, în perioada stării de urgență / alertă sau orice altă situație excepțională stabilită prin lege, indiferent că vorbim de stare de alertă la nivelul unei comune sau la nivelul întregii țări. Nu se specifică în mod concret care este durata de aplicare și nici un număr maxim de luni în care angajatorii pot aplica acest mecanism, nu este clar dacă dispoziția angajatorilor încetează o dată cu încetarea stării de urgență.
4. Nota de fundamentare a proiectului de act normativ nu conține nici un fel de evaluare a impactului financiar. Unul din obiectivele susținute prin acest proiect de act normativ este acela de a preveni concedierile și respectiv de a preveni creșterea șomajului– însă în fapt putem vorbi doar de o amânare a inevitabilului. După utilizarea resurselor publice și îndatorarea excesivă a României, cel mai probabil aceste locuri de muncă se vor pierde, așa cum s-au pierdut peste un sfert de million de locuri de muncă în perioada stării de alertă. Singurii câstigători în acest sunt caz sunt angajatorii!
5. Nu se specifică în mod oficial sursa de finanțare pentru această prevedere. Intrebați fiind de unde vor finanța această măsura reprezentanții Ministerului Muncii au menționat utilizarea fondului SURE – însă aceste resurse sunt disponibile statului român sub formă de împrumut, ceea ce ar trebui să crească în mod exponențial atenția și grija în utilizare. Mai mult, România nu înțelege nici măcar sa preia în acest text de OUG principii dezbătute și acceptate la nivel european, ca de exemplu faptul că acele companii ce vor beneficia de finanțări din programul SURE nu vor putea să distribuie dividende sau să aibă sediul în paradisuri fiscale. Pentru o contribuție platită la fondul de șomaj de doar 0,45% aplicată fondului de salarii (după subminarea mecanismului de finanțare a sistemului de securitate sociala promovată în 2017 și aplicabilă din 2018) angajatorii au pretenția de a primi beneficii consistente pe durată nedeterminată. România se împrumută pentru a sprijini angajatorii într-un mod mai consistent chiar decât cel aplicat în Germania și invocat ca exemplu.[1]
6. Mecanismul este unul ce încurajează un comportament abuziv din partea angajatorilor. Viteza cu care angajatorul dispune va face imposibilă misiunea inspectorilor de muncă de a verifica respectarea prevederilor legale în ceea ce privește timpul de muncă și programul de lucru. Vom fi din nou martori, de data aceasta pe perioadă nedeterminată a unor comportamente abuzive precum cele întâlnite în starea de urgență (ex. angajați în somaj tehnic, platiți din bani publici și aflați la muncă sau lucrând în regim de telemuncă).
7. Disperarea de a răspunde tuturor cerințelor mediului de afaceri este atât de mare încât există o inflație de reglementări și implicit de măsuri de sprijin. În același timp, în situația adoptării acestui act normativ vor funcționa în România 3 modele de sprijin pentru angajatori, toate facute declarativ în sprijinul angajaților dar în fapt dedicate mediului de afaceri (OUG 30/2020; OUG 92/2020 și acest proiect).
România nu mai are nici un fel de standarde în ceea ce privește protecția lucrătorilor! Se folosește orice ocazie pentru a sprijini mediul de afaceri să dispună în mod excesiv de lucrători! Este un mod în care altcineva trebuie să plătească pentru deciziile angajatorilor– angajații și generațiile următoare de lucrători, având în vedere că pentru finanțarea acestui program România se împrumută!
Cerem retragerea proiectului de ordonanță de urgență pentru modificarea Codului Muncii și înlocuirea acestuia cu un alt proiect elaborat în spiritul principiilor și standardelor europene.
În situația în care Guvernul nu va retrage acest proiect BNS va organiza acțiuni de protest!
Ne vedem în stradă!
SUBVENȚIILE SUNT PENTRU ADEVĂRAȚII CRESCĂTORI ȘI FERMIERI! Comisia Europeană ar trebui să renunțe la data istorică la bovine, de exemplu, și să nu mai dea subvenții celor care au avut vaci în urmă cu 20 de ani, a pus punctul pe i europarlamentarul Herbert Dorfmann (PPE), membru în Comisia AGRI, Parlamentul European, la ședința din 22 iunie 2020, la care a fost invitat comisarul european pentru Mediu, Virginijus Sinkevicius.
EURODEPUTAT HERBERT DORFMANN: Există milioane de exploatații agricole foarte diferite, cu practici agricole foarte diferite în Europa și fără niciun fel de îndoială cred că există practici agricole care reprezintă o problemă pentru biodiversitate, însă, ca urmare a activităților agricole, de exemplu, apare și o anumită biodiversitate, deci, agricultorii au un rol foarte important în păstrarea biodiversității din Europa, respectiv au un rol important când vine vorba de a crea biodiversitate în Europa, deci, cred că trebuie să facem o diferență mai clară și să punem accentul mai mult pe această a doua dimensiune de creare de biodiversitate, astfel încât, ca cei care creează o biodiversitate să fie și răsplătiți.
Sunt de acord cu dumneavoastră că, într-adevăr, piața, forțele pieței îi răsplătesc pe aceștia pentru că oamenii sunt dispuși, de exemplu, să plătească mai mulți bani pentru alimente de o calitate mai bună, însă, acest lucru nu prea reiese din propunerile Comisiei Europene. Comisia Europeană consideră că subvențiile agricole ar trebui să fie plătite în funcție de vaca care era în posesia cuiva în urmă cu 20 ani și nu în funcție de activitățile care se desfășoară acum în mod concret în zilele noastre, deci, poate Comisia ar trebui să înțeleagă care este contribuția pozitivă a fiecărui agricultor, astfel încât, fiecare dintre aceștia să fie și răsplătit în mod adecvat. Acesta ar fi cel mai bun serviciu pe care îl putem aduce noi biodiversității.
RĂSPUNS COMISARUL VIRGINIJUS SINKEVICIUS: În primul rând, domnului Dorfmann, aș vrea să îi răspund în ceea ce privește răsplătirea fermierilor. Cred că într-adevăr trebuie să facem o diferențiere între practicile agricole diverse și vom analiza această posibilitate la momentul implementării strategiei. Iată de ce este important să lucrăm cu agricultorii, să susținem tranziția pentru a ajunge la practici care să respecte mediul și pentru a ne asigura că aceștia vor reuși.
Îmbunătățirea ecosistemelor va spori rezistența sectorului la tot felul de șocuri economice, sociale și de mediu, creând noi locuri de muncă în același timp. Strategia pentru biodiversitate va întări sistemul agricol și de mediu și va facilita implementarea măsurilor de adaptare, va scădea costurile de producție și ne va duce mai aproape de o mai mare durabilitate. Asta înseamnă și prețuri mai bune pentru fermieri, deci, până la urmă se pot combina profitabilitatea și durabilitatea, iar fondurile suplimentare pentru fondul de dezvoltare rurală pe care l-am propus pe 27 Mai, ar trebui, de asemenea, să ajute fermierii pentru a atinge aceste obiective de durabilitate pe termen lung și pentru a rezista mai bine.
Comisia Europeană propune suplimentarea bugetului pentru dezvoltare rurală cu 15 miliarde de euro.
DISCUȚII APRINSE ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN! Comisarul european pentru Mediu, Virginijus Sinkevicius, a participat pe 22 iunie 2020 la ședința Comisie AGRI din Parlamentul European. Eurodeputații i-au spus comisarului că fermierii sunt tot mai dezamăgiți de UE. Lor li se impun reguli aspre de mediu în strategia pentru biodiversitate în timp ce importurile din țări terțe, de exemplu de soia, sunt o rușine.
Plățile pentru fermieri, noile subvenții care se pregătesc, denumite eco-scheme, vor fi condiționate de respectarea regulilor aspre impuse în strategiile de biodiversitate și de la fermă la furculiță. O parte dintre reguli vizează reducerea la jumătate a pesticidelor, extinderea agriculturii ecologice, bio, 10% dintre terenurile agricole trebuie să rămână nelucrate, să fie ocupate de elemente de peisaj, benzi verzi, garduri vii. În timp ce fermierii și crescătorii de animale din Europa vor trebui să facă față acestor noi exigențe, importurile din țările extracomunitare vor continua în baza acordului Mercosur, încheiat de UE cu aceste țări. De ce nu sunt supuse și aceste importuri unor reguli aspre? Ce se întâmplă cu biodiversitate din aceste țări de unde Europa importă carne, soia, etc.? Fermierii nu vor avea cum să facă față concurenței neloiale.
EURODEPUTAT G. LEBRETON: Domnule Comisar, ați spus că trebuie crescută biodiversitatea, e o idee măreață, însă, mijloacele și obiectivele concrete pe care le folosiți pentru a ajunge la asta sunt lipsite de realism, mai ales că orizontul este 2030, mai puțin cu jumătate pesticide, mai puțin cu jumătate de anti-microbiene, 20% mai puține îngrășăminte, 25% terenuri pentru agricultura bio, nu vom face decât sa împovărăm agricultorii noștri și ei nu au nevoie de așa ceva. E de neînțeles, în paralel Comisia continuă cu politica ei de liber-schimb, care va provoca o concurență neloială la adresa UE, deoarece țările din MERCOSUR, Mexic, Noua Zeelandă, Australia, e complet lipsit de realism și cum să le prezentăm așa ceva agricultorilor noștri care nu înțeleg politica dvs. Pe lângă asta avem și obiectivul suprarealist de a avea 10% terenuri nelucrate, asta în momentul în care vorbim despre sporirea autonomiei alimentare a UE. E pur și simplu de neînțeles. Nu am întrebări, însă, vă rog sa va gândiți cu mare atenție la politica pe care doriți sa o puneți in practica, deoarece, în curând niciun agricultor, cel puțin în Franța, nu va susține această Uniune Europeană.
EURODEPUTAT SCHMIEDTBAUER SIMONE: Vă rog să nu vă suparăți pe mine, eu sunt o agricultoare care face agricultură în Austria și eu remarc faptul că dvs. nu sunteți un agricultor real. În Austria există 25% din suprafața terenurilor folosită pentru agricultura organică, dar am avut nevoie de 25 de ani să ajungem la această suprafață, nu de azi pe mâine. Noi depindem de exporturile de alimente organice. Dacă cerem o extindere a suprafeței pentru agricultura organică, o consecință va fi scăderea prețurilor pentru alimentele respective, ceea ce reprezintă o problemă. Dacă considerați că agricultura este responsabilă pentru 10% din gazele cu efect de seră, mă întreb ce se întâmplă cu restul de 90%. Dacă ne gândim cu seriozitate la cele 90% de gaze cu efect de seră nu mai trebuie să discutam despre acorduri de liber schimb cu MERCOSUR și așa mai departe.
EURODEPUTAT RODRIGUEZ PALOP MARIA EUGENIA: Domnule Comisar, eu sunt îngrijorată deoarece nu vreau ca finanțarea acestei strategii să se facă în pofida agricultorilor noștri care deja își pierd din venituri din cauza sumelor reduse de la PAC. De aceea, Comisia AGRI s-a luptat pentru ca fondul de tranziție justă să îi ajute. Agricultura si creșterea de animale sunt agenți de dezvoltare rurală si trebuie să participe la acest fond. Fondul înlesnește trecerea la un model productiv mai durabil, trecerea de la combustibili fosili la altceva. Nu e vorba de a renunța la carbon pentru a avea litiu, deoarece orice mineral e nesustenabil, orice mină deschisă până la urmă produce moarte și poluează foarte mult, de aceea e important ca agricultura si creșterea de animale să fie incluse în acest mod. Sunt sectoare de transformare ecologică, mult mai durabile decât sectorul mineritului. Agricultorii și crescătorii de animale ar trebui să beneficieze de fondurile de tranziție justă. Care este contabilitatea cu tratatele de liber schimb care fac dumping de mediu si ce se întâmplă cu biodiversitatea din aceste țări terțe de unde importăm noi produse, de fapt?
EURODEPUTAT ZONDO ALVAREZ: Domnule Comisar, vă mulțumesc pentru cuvintele de recunoștință față de agricultori si față de lanțul alimentar care a funcționat in timpul pandemiei însă agricultorii și crescătorii de animale s-au săturat de cuvinte frumoase. Ei cer ca doar de la Bruxelles să nu le mai impunem zilnic și mai multe exigențe exagerate.
Agricultorii au fost printre apărătorii proiectului european însă asta se schimbă și mulți se simt dezamăgiți în țări precum Spania am văzut cum s-au ars steaguri europene la anumite exploatări agricole. Vă spuneam că se schimbă atitudinea lor față de UE, mulți sunt dezamăgiți. Pentru prima oară în Spania s-au ars drapele europene la ferme. Protestează din cauza exigențelor și mai copleșitoare de mediu și deoarece nu au cum să facă concurenței neloiale din partea altor țări terțe. Vor vota partide extremiste, eurosceptice. Euroscepticismul e în creștere în zonele rurale din sudul Europei și de aceea, domnul comisar, vă rog, să stabiliți obiective de mediu realiste și care pot fi atinse de toți agricultorii noștri.
În ceea ce privește condițiile de mediu, domnule comisar, să nu uităm că atunci când vrem să facem lucrurile mai bine le stricăm pe cele care deja funcționau bine.
EURODEPUTAT NOICHL MARIA: Care considerați că sunt pașii concreți de care am avea nevoie pentru a merge înainte, cred că avem nevoie de un buget adecvat pentru aceste eco-scheme, un buget foarte clar dedicat acestor ecosisteme. O întrebare care am adresat-o si Comisarului pe agricultură. Considerați că din punct de vedere al reformei PAC, aceste strategii se aliniază reformei PAC?! Considerați că strategia biodiversității si strategia de la ferma la furculiță sunt aliniate cu strategia generala agricolă? În strategia de la ferma la furculița ni se spune clar că lanțurile de aprovizionare trebuie să poată fi monitorizate de aproape, importurile de soia reprezintă o rușine pentru UE. Din Brazilia de unde se defrișează pădure tropicală pe suprafețe mari, nu vom mai importa de acolo soia, să impunem un embargo sau cel puțin un moratoriu să nu mai importăm soia din Brazilia pentru că cel puțin acolo să nu se mai defrișeze pădurea tropicală.
RĂSPUNS COMISARUL EUROPEAN PENTRU MEDIU, VIRGINIJUS SINKEVICIUS: În primul rând, cred că ar trebui să ascultăm ce au de spus agricultorii noștri și pe mine m-au încurajat rezultatele ultimei consultări publice care arată că fermierilor, în general, le pasă de mediul înconjurător și 58% dintre ei își doresc ca PAC-ul să susțină mediul și clima, 64% consideră că PAC-ul ar trebui să facă mai multe pentru a proteja mediul. În ceea ce privește fermierii care ar fi eurosceptici, nu pot decât să vă spun că voi face tot ce îmi stă în putință pentru a implementa biodiversitatea alături de fermieri, astfel încât să fie fezabil. Și cred că obiectivele noastre ambițioase sunt realiste, se pot realiza și reprezintă oportunitate chiar, pentru agricultori. Foarte mulți dintre dumneavoastră ați vorbit despre echilibru între durabilitate și producția primară. Eu cred că tranziția către durabilitate nu reprezintă o amenințare pentru agricultură, ci este o adevărată oportunitate pentru că va permite fermierilor europeni să facă schimbările necesare, să se afirme pe piață astfel încât să garanteze viitorul sectorului agricol în fața concurenților din afara UE. Și tranziția aceasta ar putea reprezenta și un avantaj competitiv pe termen mediu.
Noi considerăm că la nivel global sisteme alimentare durabile ar putea aduce peste 1,8 trilioane de euro, în plus. Dacă ne întrebăm de ce nu a funcționat în trecut și dacă aceasta ar trebui să meargă bine, cred că față de strategiile anterioare acum propunem un pachet cu angajamente clare, măsurabile, care dacă sunt susținute de Parlament și de Consiliu vor fi mult mai puternice decât actualele obiective pe care le avem.i capitolul de dezvoltare durabilă în cadrul acordului cu MERCOSUR este ambițios, avem capitole de acest fel și în alte acorduri recente, cum ar fi, cu Japonia sau cu Mexicul și aceasta se bazează pe faptul că creșterea comerțului nu trebuie să se facă în detrimentul condițiilor de muncă sau a mediului, ci dimpotrivă, ar trebui să promoveze o dezvoltare durabilă. Parlamentul European s-a implicat întotdeauna pe deplin pentru a susține aceste acorduri de liber schimb.
Cât privește pesticidele, datele științifice sunt multe în ceea ce privește impactul asupra biodiversității, mai multe studii recente au arătat că există o reducere dramatică a populației de păsări și insecte în Europa și că utilizarea pesticidelor sintetice a fost o cauză care a provocat acest lucru, cauză majoră. Aceasta de asemenea, pune în pericol polenizarea și are tot felul de consecințe negative și asupra sănătății omului și bineînțeles asupra poluări apei. În ce privește agricultura ecologică, noi o susținem, susținem toate aceste abordări, rotații a culturilor, mixtul de diverse practici agricole și așa mai departe. Aceasta înseamnă să aducem principii naturale și să le implementăm și datele ne arată că aceasta ne poate aduce alimente sănătoase, poate crește sau menține productivitatea și în același timp se reduce amprenta alimentelor și o reducere de 30% a emisiilor din domeniul agricol. Pe de altă parte, agricultura ecologică și practicile cele mai cunoscute în acest domeniu pot aduce și la creșterea fertilității solului și al biodiversității.
Desi anuntata ca o dezbatere publica transmisa live pe facebook, am constatat ieri ca difuzarea in spatiul public a acestui eveniment s-a limitat exclusiv la prezentarea punctelor de vedere ale reprezentantilor Guvernului.
Nici una din opiniile exprimate de partenerii sociali in cadrul acestei dezbateri nu a fost facuta publica, tocmai de aceea transmitem mai jos punctul de vedere exprimat de Blocul National Sindical, prin Presedinte Dumitru Costin.
Dezbaterea s-a axat pe 2 teme principale, respectiv:
- Introducerea unui mecanism preluat din legislatia germana – Kurzarbeit sau munca cu timp redus,
- Digitalizarea pietei muncii.
Pentru ca dezbaterea a avut ca punct de plecare contextul dar si lectiile invatate in aceasta perioada de criza, Presedintele BNS a prezentat in deschiderea interventiei avute cateva din efectele crizei in piata muncii, dupa 3 luni de stare de urgenta si respectiv stare de alerta:
- 628.478 locuri de munca pierdute in 3 luni (16.03 – 17.06),
- 181.648 salariati au avut CIM-urile suspendate cu acordul partilor, cu venit 0 pentru salariati,
- 249.855 salariati au inregistrat reduceri salariale, desi au continuat sa lucreze, din care 66.032 salariati au avut salariul redus, desi norma de munca a ramas neschimbata.
- 1.240.674 CIM-uri au fost suspendate prin somaj tehnic. 72.269 salariati au avut CIM-uri suspendate prin reducerea saptamanii de lucru.
Criza a aratat cat de vulnerabile sunt unele forme de ocupare dar si cat de rapid au fost incheiate unele relatii de munca. In mai putin de 15 zile de la aparitia crizei, la 01.04.2020, conform datelor furnizate de Ministerul Muncii, peste 150 mii de locuri de munca au disparut, este o dovada a usurintei cu care se inchide o relatie de munca. In 3 luni aprox 628 mii de locuri de munca au disparut.
Indiferent de evaluarile la care ne uitam, comparativ cu alte state europene (evaluari realizate de Banca Mondiala, Forumul Economic Mondial sau Organizatia Internationala a Muncii) o discutie in acest moment despre flexibilizarea pietei muncii nu se justifica. Piata muncii din Romania este mai flexibila decat in multe state europene, legislatia in domeniul protectiei locurilor de munca este mult mai putin protectiva decat in multe state europene.
Introducerea unor modele de flexibilizare nu poate fi adusa in discutie fara a avea in vedere contextul in care acestea se aplica in tara respectiva. Schemele de munca cu timp redus, aplicate intr-o forma sau alta la nivel extins in Europa, au fost o solutie de criza, extinderea aplicarii acestora in afara contextului actual trebuie sa tina cont de lectiile invatate anterior de statele ce au aplicat acest model.
Acest model functioneaza in Germania cu succes pentru ca in aceasta tara conditiile de concediere a unui lucrator, in special a unui lucrator cu experienta, sunt foarte costisitoare pentru angajator, nu acelasi lucru se poate spune despre Romania.
In Romania costul concedierii unui angajat este reprezentat doar de perioada de preaviz de 4 saptamani, chiar si pentru un lucrator cu 10 ani vechime, in Germania perioada de preaviz pentru un lucrator cu 10 ani experienta este de 17,3 saptamani, la care se adauga plati compensatorii pentru 21,7 saptamani.
Eforturile de a furniza protectie sociala lucratorilor si de a sprijini firmele sa-i pastreze poate fi in van daca nu se asigura continuitatea afacerilor. Evaluarile macroenomice pe acest mecanism au aratat ca acest tip de schema functioneaza ca un stabilizator mai eficient in tarile in care conditiile de concediere sunt mai costisitoare pentru firma. Atunci cand costul concedierii unui lucrator sunt foarte mari firmele au un puternic stimulent pentru a utiliza ajustarea numarului de ore in locul concedierii. Efectul de stabilizator este mult mai redus in tarile in care costul concedierii este foarte mic, riscul este cel vazut si in Romania, foloseste mecanismul somajului tehnic si apoi concediaza.
Din punctul nostru de vedere masurile asumate de Guvern in aceasta perioada si-au dovedit partial utilitatea, in 3 luni s-au pierdut 628 mii de locuri de munca, din care 266 mii au disparut dupa incetarea starii de urgenta. Acordarea subventiei conditionat de pastrarea locurilor respective de munca, asa cum de altfel am propus la inceputul crizei, ar fi imbunatatit mult eficacitatea acestei masuri de interventie.
Cresterea indemnizatiei de somaj, functionarea dialogului social, corelarea sistemului de educatie cu piata muncii, formarea profesionala, modernizarea sistemului de gestiune a pietei muncii, securitatea sociala pentru lucratorii atipici, sunt doar cateva din aspectele identificate de BNS ca prioritati si comunicate reprezentantilor Guvernului in cadrul acestei reuniuni.
Informatii suplimentare pot fi gasite in documentul extins elaborat de BNS pentru aceasta reuniune.
Peste 42 de milioane de locuri de muncă sunt în joc în functie de dezbaterile din cadrul Consiliului European cu privire la Planul de redresare al UE. Acesta este numărul de lucrători care se afla în șomaj temporar pe durata crizei cauzate de coronavirus, potrivit cercetărilor Institutului European al Sindicatelor.
Înaintea reuniunii de vineri 19 iunie, Confederația Europeana a Sindicatelor susține că liderii au responsabilitatea de a salva cât mai multe dintre aceste locuri de muncă prin adoptarea planului de recuperare de 750 de miliarde de euro propus de Comisia Europeană.
Acesta vine după o creștere a somajului permanent de 400.000 persoane în doar o lună, Europa de Nord și Vest înregistrând lovituri semnificative (Suedia + 0,7, Olanda + 0,5), împreună cu estul și sudul.
Pe lângă salvarea locurilor de muncă, cifrele Comisiei Europene arată că investiția suplimentară va asigura că salariile reale vor deveni mai mari în următorul deceniu.
Într-un apel către liderii europeni, secretarul general al CES, Luca Visentini, a declarat: „Planul de recuperare are potențialul de a restabili în sfârșit încrederea în Europa, încredere pe care cetățenii au pierdut-o în timpul ultimei crize, făcând o diferență reală pentru viețile lucratorilor atunci când au nevoie de ea mai mult. Dar suportul nu este bun dacă există doar pe hârtie. Banii trebuie să ajungă la timp la lucrători și companii pentru a face o diferență reală. Lucratorii nu le vor mulțumi liderilor naționali pentru că au blocat un plan care le-ar putea salva locurile de muncă cu discuții interminabile. Aceștia au responsabilitatea de a face ceea ce trebuie, prevenind o altă criză economică și socială prelungită, care riscă să devină o criză politică pentru UE. Planul de recuperare este singurul mod de a garanta că Europa va fi mai dreaptă, mai ecologică și unită în aceste momente dificile."
Numărul lucrătorilor aflați în șomaj temporar în fiecare stat membru este:
Franța: 11.3 milioane (47.8% din numarul total de lucratori)
Germania: 10.1m (26.9%)
Italia: 8.3m (46.6%)
Spania: 4 (24.1%)
Olanda: 1.7 (23.2%)
Austria: 1.3 (31.6%)
Belgia: 1.3 (31.5%)
România: 1 (15.3%)
Irlanda: 600,000 (30.8%)
Croația: 500,000 (34.2%)
Suedia: 500,000 (11.1%)
Polonia: 400,000 (3.1%)
Slovenia: 300,000 (35.6%)
Republica Ceha: 200,000 (4.6%)
Danemarca: 200,000 (7.8%)
Luxemburg: 200,000 (44.4%)
Portugalia: 200,000 (5%)
Bulgaria: 100,000 (3.6%)
Finlanda: 100,000 (4.6%)
Slovacia: 100,000 (4.6%)
Poziția Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) vizavi de Legea Mirosurilor! Valeriu TabărĂ, președintele ASAS, consideră că prin această lege nu se arată altceva decât că zootehnia românească nu este apreciată la adevărata sa valoare și nu este luat în seamă rolul fundamental pe care aceasta îl joacă în securitatea alimentară a cetățenilor români. Acesta mai precizează că nu are cum să fie închise ferme zootehnice din cauza mirosurilor, ”pe baza unor aprecieri subiective ale unora, în condițiile în care noi nici nu dispunem de aparatura și dotarea necesară pe teritoriul României, pentru determinarea disconfortului olfactiv”.
”În data de 17 iunie 2020 a fost adoptată în Camera Deputaților Legea de modificare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, modificări cunoscute sub denumirea de „Legea mirosului‟.
În Expunerea de motive, inițiatorii legii arată că „Legea Mirosurilor este un instrument mult așteptat de către cetățenii din toată țara, oameni ajunși în situația în care nu pot deschide ferestrele, nu pot ieși în parcuri, nu pot beneficia de dreptul fundamental la aer curat, din cauza poluării olfactive generată de activitatea unor operatori industriali, ferme zootehnice sau gropi de gunoi, amplasate în proximitatea zonelor rezidențiale”.
Cu privire la fermele zootehnice, subiectul nu este nou, deoarece în ultimii ani a existat tendința realizării unor construcții civile în apropierea exploatațiilor zootehnice, deși multe dintre acestea pe fonduri europene, cu respectarea tuturor normelor de mediu în vigoare. La data respectivă, când au fost realizate casele de locuit, „oamenii care nu pot acum deschide ferestrele pentru a putea beneficia de dreptul fundamental la aer curat‟ nu au fost deranjați de problema disconfortului olfactiv, pentru că unitățile zootehnice erau acolo. Nici o fermă zootehnică nu a fost construită lângă zone rezidențiale, ci invers. Facem precizarea, că toate unitățile zootehnice construite în timp, atunci când au fost realizate, au avut avizele și aprobările necesare conform legislației în vigoare la data respectivă (disciplina în construcții, mediu etc.).
Considerăm că inițiatorii legii ar fi trebuit să solicite, în prealabil, și efectuarea verificărilor necesare pentru toate construcțiile civile și complexele rezidențiale, dacă la data realizării construcției au avut toate avizele, autorizațiile și aprobările necesare, pentru amplasarea acestor construcții, ținând cont de faptul că în zonă existau exploatații zootehnice care funcționau acolo de foarte mulți ani, dacă au respectat legislația în domeniu.
Apariția acestui act normativ, care face referire și la fermele zootehnice fără a consulta specialiști și experți în domeniu și care a creat numeroase discuții în spațiul public, arată, dacă mai era necesar, modul în care a fost tratată și abordată zootehnia românească în ultimii 30 de ani, neluându-se în seamă rolul fundamental în securitatea alimentară a cetățenilor români. Au scăzut drastic efectivele de animale, s-a redus numărul exploatațiilor și a producțiilor, suntem dependenți de import și, în același timp, la insecuritate și creșteri de prețuri ale produselor animaliere de toate categoriile.
În țara noastră, valoarea producției zootehnice reprezintă în prezent circa 28 – 30% din valoarea globală a producției agricole, față de cel puțin 50% cât ar trebui să reprezinte în mod normal. Gripa aviară, pesta porcină africană, dar și altele, iar mai recent criza sanitară, vor determina și mai mult scăderea producției zootehnice naționale, făcându-ne și mai dependenți de importuri. Asta ar mai lipsi acum, să închidem fermele zootehnice și pentru unele mirosuri, pe baza unor aprecieri subiective ale unora, în condițiile în care noi nici nu dispunem de aparatura și dotarea necesară pe teritoriul României, pentru determinarea disconfortului olfactiv, existând doar un laborator acreditat RENAR, la nivel central.
În domeniul protecției mediului, România are reglementări specifice, sunt norme de protecție a sănătății umane, precum și norme sanitar-veterinare, pe care toți crescătorii de animale din fermele familiale sau din fermele mai mari trebuie să le respecte. Fără discuție că este obligatoriu din partea agenților economici, a cetățenilor, respectarea legislației, a normelor tehnice privind protecția mediului, astfel încât să nu fie depășite limitele minime admise ale poluanților, privind solul, apa și calitatea aerului, care pot pune în pericol sănătatea umană.
În țara noastră, amplasamentele exploatațiilor agricole sunt reglementate de Legea nr. 204 din anul 2008 și de Ordine ale Ministerului Sănătății (nr. 536/1997 și nr. 119/2014). Această lege stabilește păstrarea amplasamentelor exploatațiilor agricole care au fost înființate și funcționează cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Toate activitățile de creștere a animalelor sunt supuse normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, instituite prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014. Articolul 11 din OM nr. 119/2014 stabilește distanțele minime de protecție sanitară între teritoriile protejate și perimetrul unităților care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației. Controlul în acest caz este realizat de către Direcțiile de sănătate publică.
În zona de protecție sanitară a exploatațiilor agricole existente și care funcționează conform prevederilor legale se interzice eliberarea autorizațiilor de construcție și construirea clădirilor destinate locuințelor și altor obiective socio-economice. Zonele de protecție sanitară și distanțele minime de protecție sunt definite și stabilite de Norme de igienă și recomandările privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014. De ce nu s-au respectat și de ce nu se respectă ? Este inadmisibil ce se întâmplă și mai ales cum se încearcă reglementarea – PRIN ABUZ.
În perimetrele limitrofe construcțiilor reprezentând exploatații agricole sau anexe gospodărești ale acestora, delimitate prin planuri urbanistice cu respectarea distanțelor de protecție în care s-a instituit un regim de restricții privind amplasarea de locuințe sau obiective socio-economice, solicitantul va obține avizul conform al Direcției pentru agricultura județeană, respectiv a municipiului București. Așa scrie Legea:204/2008 privind protejarea exploatatiilor agricole
Deținătorii de exploatații agricole care au fost înființate și funcționează cu respectarea prevederilor legale și în perimetrul cărora s-au construit locuințe sau alte obiective socio-economice cu nerespectarea restricțiilor impuse de Ordinul Ministrului Sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare, pot iniția proceduri judiciare în vederea demolării acelor construcții neautorizate, sau a celor autorizate, fără respectarea prevederilor legale în vigoare, cu scopul exclusiv de a preveni și limita disconfortul și riscurile sanitare.
Încălcările grave ale unor legi nu pot fi rezolvate prin emiterea altor legi care să impună măsuri de forță împotriva acelora care, cu eforturi extraordinare, au construit sau au menținut în funcțiune unități producătoare de SECURITATE ALIMENTARĂ. Este incredibil ce se întâmplă în România. Chiar agricultura, producția alimentară și cei care o fac chiar la nivel de performanță au ajuns pe treapta cea mai de jos, ca importanță.
Pentru aplicarea acestei legi este necesar să avem stabilite niște standarde și de luat niște măsuri, chiar și de organizare a teritoriului național, lucru care nu s-a făcut, care să prevadă prezența și concentrația mirosurilor în aerul înconjurător, precum și aparatura și dotarea necesară, care să poată constata depășirea unor valori minim admise.
Din informațiile pe care le deținem, în România există doar un sigur laborator acreditat RENAR pentru determinarea nivelului de miros prin olfactometrie dinamică, deținut de un Institut Național de Cercetare – Dezvoltare.
Considerăm că promulgarea acestui act normativ nu aduce beneficii protecției mediului, ci dimpotrivă, creează numeroase confuzii și posibile litigii și abuzuri, cu consecințe grave, nefiind posibilă verificarea tehnică a unei eventuale depășiri a disconfortului olfactiv.
În sensul celor spuse mai sus, cerem Președintelui României să nu promulge o astfel de lege, iar Parlamentului să reia analiza ei și să o respingă”.
Pe lângă ASAS, și-au exprimat nemulțumirea față de această lege a mirosurilor mai multe organizații de fermieri, precum Cooperativa Agricolă Someș Arieș, Federația Pro Agro și Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România.
Abonare
Newsletter
