>
Bulgaria, Ungaria, Spania, Polonia, Italia și Portugalia sunt țări care au aprobate în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) investiții în sisteme de irigații. La București, ministrul Adrian Oros se victimizează și se tânguie pe Facebook. Vezi Doamne, cei de la Comisia Europeană nu au înțeles ce bune erau ideile lui, un veritabil vizionar al agriculturii în spatele căruia stau cu nemiluita proiectele de succes în beneficiul fermierilor.
”Afirmațiile unora, care nu cunosc nimic despre aceste proiecte sau care au alte priorități, cum că proiectele MADR privind irigațiile, nu erau suficient de verzi și că erau învechite, sunt false și manipulatoare! În noiembrie 2020, era cel mai verde plan din analiza European Institute of Public Administration!”, afirmă astăzi Adrian Oros pe care îl preocupă mai mult că este criticat și cum să își salveze scaunului de ministru decât că România a ratat șansa unei finanțări pentru o reabilitare a sistemului național de irigații.
Oros nici n-a cerut explicații de ce irigațiile României au fost respinse
În cadrul conferinței de presă susținută joi, ministrul Adrian Oros nu a reușit să explice de ce Comisia Europeană nu a acceptat investițiile propuse pentru sistemele de irigații din România. Mai mult, deși refuzul a fost unul categoric, Adrian Oros a ridicat din umeri și a spus că nu știe motivul pentru care mărețele sale planuri au fost aruncate la gunoi. Păi declari că ai muncit atât la acele planuri și apoi nu ceri nicio justificare când ele sunt trântite cu totul? Doar ministrul Oros este capabil de așa ceva, la fel cum a reușit să nu ceară nicio justificare la Guvern pentru restanțele la despăgubirile pentru secetă, pentru tăierile din Ajutoarele Naționale Tranzitorii sau pentru că nici săptămâna trecută banii pentru ajutorul de stat din sectorul de creștere al animalelor nu au fost aprobați de Executiv.
Strategie cu poze virale pe Facebook
”Marele” proiect pe care Adrian Oros l-a transmis la Bruxelles a fost reprezentat, dacă luăm în calcul declarațiile sale publice, de niște poze copiate de pe Facebook. Un program pilot testat în India și apoi analizat – nu implementat, de niște cercetători americani. Un program care, la acest moment, este un proiect ce nu a fost pus în practică nicăieri la scară largă, nici măcar în SUA, unde cercetătorii americani nu au reușit să facă un calcul estimativ al costurilor și să estimeze o sustenabilitate pe termen mediu și lung.
În ultima perioadă, pe Facebook a circulat o poză cu un canal de irigații acoperit de panouri solare. Postarea s-a viralizat rapid ceea, ce, în mintea ministrului Adrian Oros, care trăiește politic din postări pe Facebook, a echivalat cu o oportunitate. A dat copy paste la poze și un auto-translate și gata proiectul de irigații pentru PNRR.
Proiect-pilot în India, țară cu peste 300 de zile însorite pe an
Proiectul cu panouri solare care să acopere canalele de irigații a pornit din India. Este un program pilot care a fost inaugurat pentru prima dată în 2014, când India a anunțat că a dezvoltat acest sistem pe 3,6 km din canalul de irigații Namada din orașul Vadodara din Gujarat, în vestul Indiei. Proiectul inițial nu este clar cât au costat – existând mari diferențe între diferite surse – unele vorbesc de miliarde de dolari, altele de câteva zeci de milioane de euro. Numărul de panouri solare care s-ar fi folosit ar fi ajuns la 33.816.
De ce India, v-ați putea întreba. Pentru că o mare parte din țară se bucură de peste 300 de zile însorite pe an, ceea ce face ca energia solară să fie o veritabilă mină de aur. Apoi India are canalul Narmada pe care și dacă îl căutați pe Google Earth veți vedea cât este de impresionant (apropo, nu am găsit în imaginile din satelit acel sistem cu panouri). Apoi, deloc de neglijat acest aspect: India este, alături de China, un mare producător mondial de panouri solare din lume.
Americanii au analizat dar nu s-au convins
Proiectul indian a fost analizat cu atenție de o echipă de cercetători americani din California. S-a analizat investiția care ar furniza energie verde, ar reduce evaporarea apei din canal și ar ”stimula” producția de energie printr-o temperatură mai scăzută din canalul umbrit. Cercetătorii americani nu au reușit însă să răspundă la o serie de întrebări precum: ce ar însemna proiectul ca investiție efectivă și mentenanță – inclusiv paza, curățarea de praf, ruginirea și degradarea panourilor solare din cauza umidității, ce ar însemna lipsa luminii pentru acumularea vegetației în canal sau cum ar fi afectată viața sălbatică (în SUA, canalele de irigații chiar sunt pline de apă și reprezintă în sezonul cald o sursă de apă pentru fauna sălbatică).
În plus, se pare că structura prin care s-ar fixa panourile pune mari probleme întrucât necesită ca malurile canalului să fie foarte solide și bine întreținute.
O altă problemă identificată a fost sistemul de preluare a energiei electrice – care trebuie dezvoltat pe terenurile din jurul ”parcului” de curent, adică de o parte și de a alta a canalului.
Panourile ar trebui, de asemenea, să aibă toate orientare spre sud, ori acest lucru nu este posibil în cazul tuturor canalelor.
Panourile pe canal, un proiect ”rumegat” fără implementare și la nivelul UE
Toate aceste chestiuni – atât avantajele, cât și dilemele pe care le ridică sistemul panourilor solare care să acopere canalele de irigații – sunt cunoscute la nivel european, la Bruxelles. La un moment dat, a circulat și un proiect ca o astfel de rețea să fie construită la nivelul zonelor cu ieșire la Marea Mediterană: pe 11 canale de irigații din Sardinia, pe 3 din Sicilia și unul în Cipru. Nu există nicio informație privind implementarea acestor proiecte la acest moment.
Ministrul Oros, postare pe Facebook
Fără ca vreun euro să fie aprobat în cadrul PNRR pentru sistemul de irigații din România, ministrul Adrian Oros își găsește scuze și le împărtășește pe Facebook pentru postacii care îl aplaudă și îi trimit veverițe care trag cu ochiul. Se induce ideea că problema e la Comisia Europeană, nu că noi am trimis niște poze și explicații copy-paste de pe Facebook ca expertiză tehnică. Postarea ministrului Oros este însoțită, bineînțeles, de poza care s-a viralizat pe Facebook:
”De peste un an vorbesc în spațiul public de nevoia esențială ca România să elaboreze și să finanțeze o Strategie de Gestionare a Apei.
Apa este o resursă vitală și, uneori, în unele zone geografice, epuizabilă. În ultimii ani, efectele secetei și ale deșertificării sunt tot mai vizibile în zona Mării Negre. Există o infrastructură de irigații veche, distrusă, care reușește să irige maxim 500-600 mii hectare din cele aproximativ 3 milioane amenajate.
În Banat și Crișana ne confruntăm cu fenomenul advers, de umiditate excesivă în unele perioade. Aici avem o infrastructură de desecare-drenaj (din 1780 în Banat), pe aproximativ 2.8 mil hectare, care trebuie reabilitată.
În ultimii ani, bugetul național a finanțat cu sume mult prea mici reabilitarea acestor infrastructuri, care în multe cazuri sunt nefuncționale sau energofage. Programul național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații, care conform L269/2015 și HG 793/2016 privind Programul Național de Reabilitare a infrastructurii principale de irigații trebuia să aibă alocat 1 miliard de euro în 5 ani, a fost finanțat în perioada 2017-2019 cu suma 528 mil lei, adică 176 mil/ an. În anul 2016 nu a avut nici 1 leu alocat.
În 2020 și în 2021 am alocat câte 300 milioane lei. Mai mult, dar totusi insuficient. Pentru reabilitarea infrastructurii secundare, cea care deservește exploatațiile, au fost alocate 435 milioane euro din PNDR 2014-2020.
Am considerat oportun, anul trecut, împreună cu ministrul Boloș, cu acordul guvernului, să finanțăm cu 6,5 mld euro prin PNRR o strategie complexă(irigații, desecare – drenaj, CES, prevenirea deșertificării, sistem Antigrindină și creștere a precipitațiilor).
Să nu mai avem o agricultură meteodependentă. Să creștem suprafața umedă a țării, să creștem reziliența alimentară, utilizând apă mai puțină, energie mai puțină și energie verde. Eficient și durabil(responsabil). Verde.
La sfârșitul anului 2020, draftul de program trimis de către România, analizat de către EIPA, European Institute of Public Administration, instituție care face analize bazate pe datele transmise de catre Comisia Europeană concluziona că propunerile României au componenta verde in procent de 64,8%.
Asta era stadiul PNRR în Decembrie. Era, după cum ușor se poate observa, pe departe cel mai “verde” draft național. Și conținea componenta MADR privind gestionarea apei, cu o alocare de 6,5 miliarde euro.
Cât privește soluțiile vechi propuse, nu soluțiile propuse de MADR sunt vechi, ci amenajările de irigații înființate în România în perioada 1965-1990.
Am venit cu soluții tehnologice noi, materiale prietenoase cu mediu, modernizarea și digitalizarea exploatării amenajărilor, manevrarea echipamentelor hidromecanice automatizată folosind energia produsă de turbine eoliene sau panouri fotovoltaice, pentru o mai bună gospodărire a apei, sisteme SCADA, descentralizarea managementului și am propus cea mai inovativă soluție, adaptată la infrastructura existentă.
Administram peste 9.600 km de canale principale. Dorim să acoperim, după impermeabilizare, aceste canale cu panouri foto-voltaice. O suprafață de aproximativ 96 mil mp, neutilizabilă în alt mod, aflată in gestiunea MADR (ANIF). Asistam la o extindere a parcurilor fotovoltaice, pentru dezvoltarea lor fiind scoase din circuitul agricol mari suprafețe de teren. Venim cu soluția prevăzută în draftul nostru de proiecte. Pentru producerea 1 MW este necesară aproximativ o suprafață de 2 ha teren. Noi putem dezvolta un parc fotovoltaic pe 9.600 ha. O producție mare de energie verde si ieftină.
Sursa
