Am luat act de comunicarea celor 6 organizații patronale reprezentative la nivel național prin care se solicită Parlamentului să respingă modificările adoptate în Comisia pentru Muncă şi Protecție Socială a Camerei Deputaților cu privire la Legea dialogului social nr. 62/2011.
În curând se împlinesc 10 ani de la adoptarea legii dialogului social 62/2011, lege făcută cadou organizațiilor patronale într-un context de criză economică. La acel moment, pentru că noile prevederi le erau profund favorabile, organizațiile patronale nu au mai invocat nevoia de a analiza și de a dezbate, reamintim, legea 62/2011 a fost adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului de la vremea aceea.
Actualul proiect de lege avizat favorabil de Comisia pentru Muncă și transmis Plenului Camerei Deputaților pentru aprobare, nu face decât să reinstituie o stare de echilibru între angajatori și angajați prin reprezentanții lor.
Avizul Comisiei pentru Muncă a fost dat după mai bine de 2 ani de dezbateri.
Proiectul în cauză a fost depus la Comisie pentru raport la finalul lunii noiembrie 2018[1], în toată această perioadă atât patronatele, cât și sindicatelor au participat la nenumărate întâlniri, au fost prezentate, evaluări, argumente, analize. Patronatele, ca și sindicatele au avut astfel ocazia să-și prezinte punctele de vedere și să le susțină cu argumente. Sigur că în final decizia trebuie să fie una asumată politic, însă această decizie vine după ascultarea argumentelor tuturor părților. Patronatele acuză membrii Comisiei de Muncă de o abordare pe care ei o practică pe scară largă la nivel de companie, și pe care o invocă ca un drept. Această abordare se numește consultare. Li se pare nedrept și incorect că sunt ascultați fără ca Parlamentul să-și asume punctul lor de vedere, dar li se pare extrem de normal ca la nivel de întreprindere sau sector să consulte organizațiile sindicale sau reprezentanții salariaților iar în final decizia să le aparțină.
Timp de 10 ani patronatele au înțeles să exploateze intensiv toate ”oportunitățile” oferite de Legea 62/2011 pentru a ocoli și în final a distruge negocierile colective la nivel de companie dar în special la nivel de sector. Au făcut tot ce s-a putut pentru a fărâmița dialogul social, pentru a elimina organizațiile sindicale din întreprinderi prin înlocuirea acestora cu pseudo-structuri de dialog controlate de angajatori, așa-ziși reprezentanți ai salariaților.
Efectele sunt vizibile atunci când ne uităm la indicatorii sociali. Am consolidat un model de creștere economic de tip junglă, supraviețuiește fiecare cum poate, plasa de siguranță specifică unei economii europene moderne e atât de jos încât se poate spune că sprijină doar supraviețuirea. Cei săraci au devenit și mai săraci, cei bogați au devenit și mai bogați.
Apelul la dialog social transmis de organizațiile patronale se traduce de fapt printr-un avertisment dat clasei politice. Nu este pentru prima dată când organizațiile patronale trimit astfel de avertismente. Presiunea exercitată în acest mod de organizațiile patronale este tot o formă de dialog cu forța.
Da, dialogul cu forța este mai bun decât lipsa dialogului, conflictele de muncă și obligația de a face diligențele necesare pentru negocieri colective sunt statuate de convenții internaționale și sunt considerate drepturi fundamentale ale lucrătorilor tocmai pentru a asigura un echilibru de forțe între angajator și angajați.
De 10 ani încercăm să găsim o abordare comună și o cale de a stabili o serie de teme de interes pentru partenerii sociali naționali – patronate și sindicate. De 10 ani încercăm să găsim o cale de a avea un prim contract colectiv de muncă la nivel de sector de activitate. Din păcate toate abordările noastre s-au lovit de lipsa de interes a organizațiilor patronale.
A fost foarte clar pentru noi, după multe tentative de a aduce la masă organizațiile patronale, că acestea nu sunt interesate de un dialog social real la nivel sectorial și la nivel național. Păstrarea negocierilor colective exclusiv la nivel de întreprindere, înlocuirea organizațiilor sindicale cu reprezentanții salariaților și o bună poziționare în relația cu Guvernul și Parlamentul sunt singurele aspecte de interes pentru organizațiile patronale.
Proiectul de lege nu poate să dezbine dialogul social, așa cum clamează patronatele în comunicatul lor, pentru că acesta pur și simplu nu există!!!!
Ni se pare o ipocrizie declarația patronatelor, dintr-o dată preocupate de stabilitatea locurilor de muncă și de soarta celor ce au devenit șomeri în plină perioadă de pandemie. Locurile de muncă nu sunt obiecte care se pierd și se regăsesc. Locurile de muncă se pierd ca urmare a deciziilor unui angajator. Responsabili pentru pierderea locurilor de muncă sunt angajatorii și reprezentanții lor, respectiv organizațiile patronale.
Le reamintim organizațiilor patronale 3 cifre semnificative pentru preocuparea lor de a păstra locurile de muncă:
- 703.341 de locuri de muncă au fost pierdute în perioada 15.06 – 11.09.2020,
- 344.673 din aceste locuri de muncă pierdute erau ocupate de persoane ce nu mai aveau un alt loc de munca, aceste persoane sunt astăzi șomeri și au nevoie de sprijin sa supraviețuiască și de asistență pentru a-și găsi un loc de muncă[2].
- peste 180 mii de lucrători au avut în perioada de urgență contractele de muncă suspendate, cu venituri 0, în condițiile în care aveau acces la sprijin din partea statului pentru șomaj tehnic.
România s-a împrumutat pentru a finanța scheme de sprijin pentru păstrarea locurilor de muncă, vom suporta toți costurile aferente acestui împrumut. La adoptarea reglementărilor pentru aceste scheme de sprijin am cerut organizațiilor patronale să manifeste solidaritate cu statul și lucrătorii și să nu procedeze la distribuirea de dividende în perioada în care aplică munca cu timp redus. Ne-am lovit însă de o poziție extrem de vehementă manifestată de patronate. Statul să suporte costurile aferente reducerii timpului de lucru, salariatul să-și asume reducerea salariului, dar participarea angajatorilor în asumarea acestei situații dificile să fie 0, eventual dacă se poate să și câștige ceva.
În acest context ni se pare ipocrită preocuparea exprimată de cele 6 confederații patronale pentru cei 350 mii de șomeri, precum și grija pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor. Angajatorii vorbesc de creare de locuri de muncă dar nu spun nimic despre precaritatea acestor locuri de muncă.
Comunicatul organizațiilor patronale este în mod cert un atac virulent la drepturile fundamentale ale lucrătorilor.
Flexibilizarea excesivă a relațiilor de muncă, transformarea lucrătorilor în sclavi moderni, transferarea costurilor aferente organizării și funcționării companiei către lucrători, reducerea până la eliminare a responsabilităților asumate de angajatori pentru salariații săi, sunt doar câteva din tendințele observate în abordarea patronatelor din ultimii ani și nu în ultimul rând, reprezintă motivația pentru care circa 5 milioane de români în vârstă de muncă au ales să-și găsească soluții, pentru ei și familiile lor, pe piețe ale muncii unde pregătirea lor profesională, aptitudinile și munca le sunt apreciate.
Facem apel către partidele politice reprezentate în Camera Deputaților să voteze raportul Comisiei pentru Muncă și să adopte proiectul de lege, astfel încât să se restabilească echilibrul în relația angajator - lucrător.
