Sursa
https://agrointel.ro/124210/lucian-buzdugan-an-secetos/
Sursa
https://agrointel.ro/124189/familie-oieri-trafic-minori-ancheta/
Sursa
Sursa
Sursa
https://agrointel.ro/124109/prima-demisie-din-echipa-de-sefi-de-la-ministerul-agriculturii/
Sursa
https://agrointel.ro/123995/pret-purcei-ingrasare/
Analiza sectorului agroalimentar: ce rezervă viitorul într-o economie globală marcată de tensiuni protecționiste? Aflat în centrul tensiunilor comerciale, în special între SUA și China, sectorul agroalimentar global este afectat de scăderea prețurilor produselor agroalimentare de bază, cum ar fi boabele de soia. În acest context, Coface a realizat o analiză aprofundată a tendințelor viitoare de pe această piață.
Sector strategic, alimentele agricole (alături de TIC) reprezintă unul dintre sectoarele cheie ale războiului comercial aflat în desfășurare între SUA și China. Recent, autoritățile chineze au luat măsuri pentru interzicerea tuturor importurilor agroalimentare din SUA, ca răspuns la majorările de tarife anunțate de administrația Trump.
Tensiuni comerciale și tendințe descendente ale prețurilor pentru boabele de soia
Mișcările legate de soia reflectă cel mai bine situația actuală a sectorului agroalimentar. Pentru un produs care este folosit atât pentru consumul uman cât și pentru hrănirea animalelor domestice (la fel ca porumbul sau grâul), boabele de soia au înregistrat o volatilitate crescută a prețurilor cu tendințe de scădere.
Folosind modelul său statistic care prezice prețuri ale produselor selectate, Coface estimează că prețurile pentru soia vor scădea cu 9% în 2019 comparativ cu anul anterior, atât din cauza tensiunilor comerciale dintre China și Statele Unite cât și pe fondul izbucnirilor grave de pestă porcină africană (ASF). Acest al doilea aspect a determinat producătorii chinezi de carne de porc să sacrifice o mare parte a animalelor lor pentru a limita răspândirea, și astfel să ajungă să cumpere mai puțină soia pentru a le hrăni.
În același timp, situația a avut un impact direct asupra producției globale de carne de porc, din care o jumătate este generată de China. Consumatorii chinezi vor trebui așadar să recurgă la alte proteine animale, cum ar fi puiul sau vita, ceea ce va conduce la o cerere crescută către exportatori globali majori, cum ar fi Argentina și Brazilia.
O altă consecință a tensiunilor comerciale dintre SUA și China pentru sectorul agroalimentar este transformarea „rutelor de export” pentru anumite materii prime, inclusiv boabele de soia și carnea de porc. Cu toate că unii dintre producătorii și exportatorii majori de soia ai lumii, ca de exemplu Brazilia și Argentina, ar putea profita pe termen mediu de situația creată, riscurile legate de sectorul agroalimentar ca întreg rămân mari.
Alte riscuri care influențează imaginea sectorului agroalimentar
Pe lângă contextul global protecționist menționat mai sus, există alte riscuri potențiale pentru companiile din domeniul agroalimentar, cum ar fi epidemiile de pestă porcină africană sau dăunătorul Spodoptera Frugiperda, care amenință piața globală de porumb. În termeni de risc structural, sectorul este vulnerabil în fața condițiilor meteorologice care pot afecta recoltele, cum ar fi secetele grave sau fenomenul El Niño.
În cele din urmă, cu toate că segmentul agroalimentar este puternic afectat de un mediu economic global marcat de tensiuni protecționiste, acesta este, de asemenea, un sector cheie în acordurile de comerț liber, după cum s-a dovedit în recenta înțelegere dintre Uniunea Europeană (UE) și MERCOSUR.
Guvernările negociază adesea aceste acorduri pentru a facilita comerțul cu produse care ar ajuta sectorul agroalimentar intern. Cu toate acestea, fermierii locali nu le susțin în mod necesar și sunt primite cu scepticism de către o parte din opinia publică, ceea ce uneori duce la întârzieri în ratificarea acestor acorduri de comerț liber de către autoritățile publice.
Sursa
https://www.agroinfo.ro/economic/analiza-amenintari-pentru-sectorul-agroalimentar
După aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, fermierii români eligibili au devenit beneficiari ai subvențiilor europene acordate pentru suprafața de teren agricol, din Fondul European pentru Garantare Agricolă (FEGA). România se numără printre puținele state europene cu cea mai mică suprafață minimă eligibilă pentru plata subvenției, 0,33 ha, în timp ce în alte state suprafața minimă este de 2 ha (Spania, Austria, Slovacia), de 4 ha (Luxemburg, Suedia) sau chiar 5 ha (Cehia, Danemarca).
Practic, un agricultor român poate încasa subvenții europene și numai dacă deține 0,33 ha, cu condiția ca valoarea subvenției pentru acea bucată de teren agricol să fie de 200 de euro. Aceasta este limita pentru pragul de Euro fixată pentru România, dar și pentru alte state europene (Irlanda, Portugalia, Slovacia, etc), în timp ce pentru alte state este 300 de euro (Spania, Franța, Germania), dar și 400 de euro (Italia, Grecia, Belgia) și chiar 500 de euro, în Olanda (sursa: eur-lex.europa.eu, Reg. 1307/2015). Astfel, un fermier român care deține numai 0,33 ha teren agricol poate încasa o subvenție agricolă, dacă valoarea acesteia este de 200 de euro, situație posibilă dacă valoarea subvenției la hectar pentru acel tip de cultură se ridică la 600 de euro/ha. Surse din agricultura ecologică ne-au comunicat că există subvenții de acest nivel în România. Sunt, ce-i drept, rare.
Limita pentru pragul de Euro și suprafața minimă eligibilă mai mică decât în multe alte state europene îl favorizează pe agricultorul român. Un fermier ceh sau danez nu este eligibil dacă nu dovedește că lucrează minim 5 ha. Până și fermierul de la sud de Dunăre e obligat să aibă o suprafață mai mare, 0,5 ha.
Unii fermieri români, în mod paradoxal cei care dețin suprafețe mari de terenuri agricole, au reclamat deseori că subvenția agricolă din țara noastră este printre cele mai mici din Uniunea Europeană și au revendicat subvenții egale cu ale fermierilor din țările occidentale. Aceste mesaje au fost lansate în spațiul public fie din necunoașterea mecanismelor instituționale de alocare a banilor europeni, fie din rea-credință, mediul agroalimentar fiind unul optim pentru prapagarea mesajelor anti-europene, mesaje de tipul ”Uniunea Europeană vitregește fermieri din țările estice” sau ”Uniunea Europeană ține țările estice în subdezvoltare ca să le mențină ca piețe de desfacere”.
Experiența fermierului Valentin Popa din comuna călărășeană Sohatu (foto stânga) arată însă care e realitatea: subvențiile europene cresc continuu și sunt motorul real pentru dezvoltarea agriculturii autohtone. Într-un dialog cu G4Media.ro, fermierul explică cele două moduri în care a beneficiat de fondurile europene: ”În 2018 am avut un proiect finanțat pentru achiziția de utilaje, care e de bun augur pentru noi ca fermieri. În acest proiect am obținut 70% din fondurile europene, restul de 30% din banii mei. E un plus valoare pentru mine ca fermier pentru că am prosperat. De asemenea, subvențiile au crescut an de an, cred că am trecut de 200 de euro / hectar. Noi ca fermieri prosperăm de la an la an și cred că România e pe un făgaș bun”.
Plățile directe (subvenția pentru suprafață plus alte tipuri de subvenții, cum ar fi pentru tinerii fermieri sau pentru înverzire) ajung în România la aproximativ 200 de euro/ha. Valoarea este mică în comparație cu alte state, dar mai mare decât în Marea Britanie, Portugalia și în țările baltice, potrivit unui grafic publicat pe siteul Comisiei Europene, la nivelul anului 2016. Fiind în același exercițiu financiar, 2014 – 2020, valorile nu s-au schimbat semnficativ la nivelul anului 2019.
În puține state plățile directe sar peste nivelul mediei europene, 259 euro/ha. Cea mai mare subvenție agricolă este acordată în Malta, peste 600 de euro/ha, cuantum obținut prin cumularea unor tipuri de subvenții care se adaugă plății de bază, cea mai mică din Uniunea Europeană, sub 50 euro/ha.
Video: Fermierul Valentin Popa explică impactul subvențiilor europene asupra afacerii sale
Cuantumul subvenției agricole de bază ( SAPS ) în România este de 102 euro/ha, căreia i se adaugă alte tipuri de subvenții. Plățile directe ar putea fi mai mari în țara noastră, dacă autoritățile de la București ar aloca mai mulți bani pentru Pilonul I. Or, acestea au preferat să aloce mai mulți bani, 40% din valoarea totală a banilor alocați agriculturii, pentru Pilonul II, adică pentru ”Dezvoltare rurală”, banii ajungând la un număr mult mai mic de fermieri, la aceia care au depus proiecte la AFIR și au primit finanțare.
Suprafața agricolă a României este de 13.520.850 ha, iar dintre acestea 9.166.812 ha sunt eligibile. Țara noastră are cel mai mare număr de ferme din Uniunea Europeană, 3.422.030 ferme, iar un procent de 90% dintre agricultori dețin suprafețe sub 5 ha. Peste 490.000 de agricultori români încasează fiecare sub 500 de euro subvenții agricole anual. La extrema cealaltă, 120 de exploatații agricole încasează fiecare peste 500.000 de euro anual.
Plafonul național net al României a crescut anual, în acest exercițiu financiar (2014 – 2020). În 2015, a fost de 1.600.000.000 de euro, iar în 2020 este prevăzut să ajungă la 1.903.200.000 de euro. Un plus de 303.200.000 de euro pe care autoritățile românești vor decide cum îl vor aloca fermierilor români.
În ciuda unor nemulțumiri privind cuantumul subvențiilor agricole comparat alte state europene, fermierii români recunosc importanța acestor plăți directe pentru derularea activității agricole. Foarte importante sunt aceste subvenții pentru crescătorii de animale (bovine, ovine, caprine) care încasează subvenții pentru suprafața de pășune sau fâneață naturală al căror cuantum poate ajunge în zona alpină până la 300 de euro/ha. Deseori, aceștia închiriază/concesionează pajiștea de la autoritatea publică locală, care percepe o redevență a cărei valoare ajunge deseori la 350-400 de lei/ha. De unde rezultă că subvenționarea pășunilor comunale din bugetul european se transformă în numeroase cazuri în sursă importantă de câștig pentru bugetul local.
De asemenea, tot crescătorii de animale primesc din bugetul european un sprijin cuplat pentru zootehnie ( SCZ ), dacă îndeplinesc condițiile cerute de lege, astfel încât, începând din 2015, ei au încasat un sprijin financiar care a fost în primul an de aproape 1000 de euro/cap de bovină eligibilă și de peste 30 de euro/cap de ovină și caprină eligibilă. SCZ a scăzut în anii următori, din cauză că a crescut numărul animalelor eligibile, suma de împărțit rămânând aceeași, dar, oricum, SCZ rămâne semnificativ, contribuind la capitalizarea fermierilor.
Acest material face parte dintr-o serie de articole despre România și UE, iar apariția lor este sprjinită de Reprezentanța Comisiei Europene în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra informațiilor prezentate revine autorului.
Sursa
APICULTORII ROMÂNI STAU CU MIERE PE STOC! Mierea românească nu se vinde! Importurile de miere au sufocat țara! Prețul la care se aduce miere din Ucraina este de 6 lei/kg, de miere adusă din China nici nu mai vorbim, prețul este atât de mic încât e imposibil de concurat de mierea românească. Președintele unei asociații de apicultori propune să fie instituite taxe și impozite pe mierea importată. Așa cum se procedează în țările nordice.
Sincer vă spun, așa mă simt față de apicultori, neputincios. Nu am fost niciodată așa. De anul trecut începând situația este foarte grea. Nu se vinde mierea. Mai ales, cea polifloră. Asta de salcâm se vinde pentru că nu s-a făcut anul trecut și așa mai departe, dar poliflora nu se caută. Cauza principală este foarte clară, că tot căutăm oare de ce, oare cum. Nu, domnule, s-a băgat în comunitatea europeană miere din afara comunității europene la prețuri foarte mici. Dacă din Ucraina se aduce la 6 lei, din China nici nu vreau să spun la ce preț se aduce. Țările sud-americane care fac niște producții grozave, zeci de mii de tone pe o țară, 70.000 - 80.000 de tone pe țară, când noi facem maxim 20.000 de tone în România. Astea sunt cauzele.
Și atunci, ce este de făcut? Lucrurile sunt foarte simple. Dacă statul vrea să-și protejeze producătorul intern nu poate decât să pună niște taxe, niște impozite pe produsele agricole care vin din afara comunității europene. Simplu! Asta se practică în țările nordice, până la 50% se merge. Pentru că miere este astăzi un produs excedentar în țara asta. Păi, atunci, nu mai aducem din China. Sau dacă aducem, punem 50% impozit. Nu am nimic cu China, dar producătorul intern nu trebuie terminat. Oamenii sunt dezamăgiți, sunt dezgustați, au zeci de tone acasă de miere. Și mai este încă o soluție, să facem produse de calitate. Facem produse de calitate și ele vor fi apreciate dincolo și dacă adăugăm și produsul bio, este o plus valoare. De exemplu, acum nu am vândut decât niște salcâmi și niște tei bio (miere din salcâm și din tei n.r.). Atât. Restul, polifloră, nu am vândut niciun gram. Cine-ți cere, îți cere la niște prețuri de nimic că mi-e și jenă să-i spun la apicultor un preț. Asta este realitatea!
Întotdeauna am avut speranțe. Adevărul este că poliflora merge la un preț foarte mic. Am încercat să dau la un preț mai mre, dar nu mai poți, stai cu ea pe stoc, omul îți cere banii, pentru că nu am bani oamenii, și chiar și minimisul ăsta de 20 de lei îl ajută să-și ia medicamente și biostimulatori și, poate, îl și încurajează un pic. E foarte puțin (ajutorul de minimis n.r.) și o dată la nu știu câți ani. În 2016, mi se pare, am mai primit 4 lei pe familia de albine. Nu se poate așa ceva. Și, de asemenea, trebuie stimulat cel care produce, 10 bani, 20 de bani la kilogram, stimulat cel care produce, nu cel care povestește, a declarat, duminică, ing.Iosif Korb, președintele Asociației Naționale a Crescătorilor de Albine, filiala județului Hunedoara, pentru emisiunea Satul hunedorean.
Producţia de miere din 2018 a fost mai bună decât în anul anterior, dar nu a depăşit 27.000 de tone, întrucât seceta a afectat considerabil culturile de floarea soarelui, iar pentru anul acesta culesul de rapiţă a fost compromis, a declarat preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA), Ioan Fetea, pentru Agerpres.
Potrivit datelor comunicate de Ministerul Agriculturii, pentru AGROINFO, în 2018, România avea 1.849.000 de familii de albine.
Uniunea Europeană este al doilea cel mai mare producător mondial de miere după China. În fiecare an, aproximativ 600.000 de apicultori și 17 milioane de stupi produc aproximativ 250.000 de tone de miere. Cu toate acestea, producția nu acoperă cererea: în UE, în anul 2016, au fost importate aproximativ 200.000 de tone de miere, în principal din China, din care vin aproximativ 40% din importurile UE, susține un studiu al Comisiei Europene.
Sursa
ÎMBĂIEREA E SFÂNTĂ LA OAIE! Acțiuni obligatoriu de făcut într-o fermă de ovine! Crescătorul de oi evită astfel pierderile economice și se asigură că va avea miei sănătoși. Medicul veterinar vă spune ce trebuie să faceți în această perioadă din an!
Există niște acțiuni care trebuie făcute la ovine. În primul rând, îmbăierea. Cei care nu au făcut, recomandăm să facă acest lucru întrucât este perioada optimă când se poate face îmbăierea ovinelor. Noi avem o vorbă, îmbăierea e sfântă la oaie, pentru că-i curăță foarte bine lâna și distruge ectoparaziții care se cumulează pe parcursul anului la nivelul lânii și al pielii ovinelor. Există, totuși, un risc. În această perioadă, ținînd cont că multe dintre ovine se apropie de jumătatea gestației, există riscul avortului spontan din cauza faptului că animalele sunt strânse în lese, sunt aruncate în baia cu apă și pot apărea avorturi din cauza loviturilor, avorturi mecanice. Sigur că este imperios necesar să se facă această îmbăiere. dr. Paul Jurjuman, medic veterinar
Pe lângă aceste îmbăieri, trebuie efectuate anumite deparazitări și vaccinări. În primul rând, o deparazitare internă. La animalele, care au trecut de jumătatea gestației, se poate efectua această deparazitare, folosind preparate injectabile, cât și preparate administrate oral. Sigur că, pe lângă deparazitări, trebuie să ne gândim la vaccinări, unul dintre vaccinurile importante este cel împotriva agalaxiei contagioase, despre care știm că provoacă pierderi economice însemnate, chiar și pierderea totală a animalului din punct de vedere economic, din cauza faptului că nu mai dă lapte, și, efectiv, își poate pierde viața.
Chiar am avut cazuri de crescători care ne-au sunat și vor să le facă oilor acest tratament. Deci, trebuie făcută această vaccinare. Trebuie ținut seama de oile gestante. În ultima lună de gestație, ultimele trei săptămâni, nu este recomandat să se facă acest vaccin. În ultima lună de gestație trebuie făcut un alt vaccin, despre care tot discutăm de-a lungul anilor, și anume, vaccinul împotriva anaerobiozelor, adică coglavax, care este cel mai folosit vaccin în momentul de față. De asemenea, trebuie făcut și acesta cu rapel și neapărat în ultima perioadă, pentru a transmite imunitatea și mielușeilor în primele zile de viață. Cam astea ar fi cele mai importante acțiuni. Deci, îmbăiere, deparazitare, fie injectabil, fie pe gură, și cele două vaccinări care sunt cele mai importante, contra agalaxiei și contra anaerobiozelor, a declarat, duminică, dr. Paul Jurjuman, medic veterinar județul Hunedoara, pentru emisiunea Satul hunedorean.
De asemenea, medicul veterinar le atrage atenția crescătorilor de ovine și asupra problemelor de sănătate care pot apărea la ovine din pricina hranei.
Unii crescători deja bagă oile pe tocătura după recoltarea porumbului și apar probleme de indigestie, apar probleme chiar de anaerobioză deoarece suportul proteic este mult mai mare, consumă porumb, și automat pot apărea probleme. Trecerea trebuie să fie făcută treptat. Într-adevăr, unii dintre crescători realizează vaccinarea împotriva anaerobiozei mai repede pentru a proteja animalele de schimbarea regimului alimentar care provoacă pierderi importante, adaugă dr. Paul Jurjuman.
Dacă se întâmplă ca oile să facă indigestie, medicul veterinar spune că e bine să le fie administrată sare amară sau un purgativ. Crescătorii de ovine sunt sfătuiți să dețină în ferme sare amară pentru astfel de cazuri.
Sursa